Femeile s-au obisnuit sa-si manifeste puterea intr-un mod
indirect, ”hedonic”, bazat pe imagine, pe aspectul fizic. Am putea spune ca
frumusetea si preocuparea pentru aspectul fizic, desi le face pe femei sa para ”sexul
slab”, de fapt le confera o mare putere in societate.
Printre modalitatile folosite de femei de-a lungul timpului pentru
a manifesta atractie sexuala fata de sexul opus, un loc aparte il ocupa
lenjeria intima. Corsetul, facand initial parte din lenjeria intima a femeii, a
fost ridicat in prezent la rang de arta. Am putea spune ca este piesa
vestimentara care ilustreaza cel mai bine conceptul de „agonie si extaz”,
provocand suferinta dar in acelasi timp incantand privirea.
Rolul initial al corsetului era cel de a subtia talia intr-un mod
exagerat si de a scoate in evidenta bustul si soldurile. Astfel, orice femeie
era incadrata in tiparul de „clepsidra”.
E drept ca au existat si corsete care aplatizau sanii, ascunzand astfel
caracterele sexuale.
Corsetul a aparut in antichitate, in Grecia. Primele
corsete lasau sanii liberi si acopereau talia cu zale din cupru. Femeile din
Grecia purtau de asemenea o banda de panza pe care o legau peste piept, numita
„apodesma”, avand rolul de a aplatiza sanii, piesa purtata mai tarziu si de
femeile romane.
In secolul al XII-lea, femeile purtau un corset din panza groasa
care strangea talia, denumit “basquine”, iar in secolul al XIV-lea corsetul a
devenit mai lat, sustinand si sanii.
In Franta, in timpul regelui Carol al VII-lea (1422-1461),
corsetul era atat de strans incat deforma cutia toracica, putand provoca
atrofierea plamanilor.
Cu timpul, femeile au realizat ca sacrificarea pe altarul unui
tipar de frumusete impus de societate nu le aduce niciun beneficiu si au inceput
sa renunte la corset. Astfel, in secolul al XV-lea, femeile germane casatorite
au renuntat la corset pentru a putea respira cu usurinta si “pentru a mentine
vie flacara pasiunii in camin”.
In secolul al XVI-lea, in epoca Renasterii, corsetul era inspirat
de armura medievala, avand rolul de a proteja torsul si de a aplatiza sanii.
In epoca victoriana, corsetul a devenit rigid si exagerat –
cu cat o femeie avea talia mai subtire, cu atat era considerata mai stilata. In
acea perioada, inclusiv servitoarele purtau corset, ce-i drept incheiat mai
lejer, deoarece aveau nevoie de libertate de miscare. Aceasta moda a avut ca si
consecinta scurtarea semnificativa a vietii femeilor.
Un moment important in istoria corsetului l-a reprezentat perioada
rococo, secolul al XVIII-lea. În acea perioadă, corsetul devenise o veritabila opera de arta, fiind extrem de sofisticat, impodobit cu funde si diverse
detalii.
Un alt moment important a fost epoca Mariei Antoaneta, perioada in
care se purtau corsete la baza sanilor, extrem de incomode.
In anii ’30, corsetul a fost surclasat de sutienele sub forma
actuala, ce avea rolul de sustinere a bustului.
In anii ’50, o data cu „new look” propus de Dior, a reintrat in
scena moda taliei foarte mici si, implicit, corsetul.
Apogeul corsetului poate fi considerat perioada anilor ‘80, cand
productia de lenjerie intima a avut o mare varietate de modele, pentru orice
tip de silueta.
In prezent corsetul este considerat un simbol al luxului, o
modalitate de exprimare directa a feminitatii, a senzualitatii, aparand atat in
tinutele de zi, cat si de seara.
